.Rusia și statele NATO s-au poziționat deja și reprezintă părți active în conflict,  dar China pare, deocamdată, indecisă. Beijingul se poziționează declarativ de partea Moscovei dar fără angajamente reale, deocamdată.

Relația Rusia China

China și Rusia au avut mereu o relație complicată. Vorbim de două state foarte mari ca întindere, ambele puteri nucleare, care împart o graniță comună de 4.250 de km. În perioada sovietică, URSS a încercat să transforme China într-un vasal iar în anii 1950-60 relațiile dintre cele două state s-au răcit considerabil.

Descinderea trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia a fost puternic criticată de Mao Zedong, spunând că Uniunea Sovietică este condusă de „imperialiști socialiști”, la egalitate cu capitaliștii aflați la conducerea Statelor Unite. În acei ani, China acuza SUA și URSS că împart lumea în două sfere de influență.

În ultimii 20 de ani însă relațiile dintre cele două state au înflorit în primul rând datorită contractelor economice. De curând, Rusia și China au semnat un acord pe 30 de ani care va permite Rusiei să furnizeze gaz Chinei, deși conductele pentru transportul gazului respectiv nu vor fi finalizate timp de cel puțin trei ani.

Asistăm practic la o combinație toxică pentru Occident între resursele naturale ale Rusiei și banii Chinei, mai ales că cele două state  au un fir comun și în plan ideologic. Atât Rusia, cât și China se poziționează împotriva a ceea ce percep drept „imperialismul american” sau „hegemonia occidentală”.

Cu ocazia Jocurilor Olimpice, Vladimir Putin și omologul său chinez, Xi Jinping, au publicat o declarație comună, în care vorbeau despre o mai mare sincronizare a intereselor și angajamentelor celor două țări. Comunicatul a prezentat o viziune alternativă pentru actuala ordine globală, susținând nevoia unei noi reașezări a echilibrului de putere.

Întâlnirea de la Jocurile Olimpice a fost primul semnal dat de China împotriva extinderii NATO în Europa de Est iar Putin a reiterat susținerea pentru principiul chinez privind „o singură Chină”, legat de pretențiile Beijingului față de Taiwan.

Un front unit împotriva Rusiei

Rusia a invadat Ucraina crezând că va schimba regimul în maximum două săptămâni iar Occidentul nu va avea timpul, energia și voința să acționeze ferm. Reacția a fost însă consistentă din primele zile iar rezistența ucrainenilor a acutizat sancțiunile. În momentul de față, Rusia suportă sancțiuni economice din partea următoarelor state: SUA, UE, Japonia, Australia, Canada, Marea Britanie, Korea de Sud, Elveția, Singapore și Taiwan.

Vorbim practic de cele mai importante piețe din lume. Dincolo de factorul economic, este important de spus că NATO și UE oferă ajutoare militare consistente Ucrainei și sprijin informațional.

Răspunsul ferm al Occidentului dar și rezistența poporului ucrainean în fața invadatorilor pare să fie o lovitură crâncenă la care Rusia nu se aștepta.

Sancțiuni

După episodul din 2014, Vladimir Putin era pregătit pentru sancțiuni, dar nu pentru o reacție atât de rapidă și de fermă. SUA și UE au impus sancțiuni celor mai mari bănci și elitei din Rusia, au înghețat activele Băncii Centrale aflate în afara țării și au exclus instituțiile financiare din sistemul bancar SWIFT. Sute de companii și-au suspendat sau închis afacerile din Rusia iar miliarde de dolari în bani și active ale cetățenilor ruși au fost blocate la nivel global.

Deși tranzacțiile de petrol și gaze din Rusia încă vin spre Europa, se caută soluții iar acest tip de tranzacții nu par să mai fie de durată.

Dincolo de sancțiunile pur economice, Rusia a fost exclusă din aproape toate competițiile sportive, din programele științifice  sau artistice la nivel global.

Conform datelor pentru anul 2019, statele în care Rusia exportă masiv sunt în ordine: China, Olanda, Germania, Belarus, Turcia, Korea de Sud, Italia, Kazahstan, Marea Britanie și SUA.

Statele din care Rusia importă sunt în ordine: China, Germania, Belarus, SUA, Italia, Japonia, Franța, Korea de Sud, Kazahstan, Polonia.

Practic, dintre principalii 12 parteneri comerciali ai Rusiei, 8 au impus sancțiuni. Este important de spus că Rusia exportă în principal produse petroliere și oțel dar importă tehnologie și produse farmaceutice. În statele lumii a treia, Rusia exportă armament.

Se vorbește despre relațiile bune dintre Rusia și India sau despre relațiile cu Iran sau Brazilia, dar aceste state nu au forța financiară sau interesul să ajute Kremlinul. India nu-și dorește un conflict diplomatic major cu SUA, în timp ce Beijingul amenință granițele indiene și își crește prezența militară în zona indo-pacific. Singurul stat suficient de puternic și de autonom să ajute Rusia, este China.

China învață din războiul Rusiei cu Occidentul

Beijingul vede situația din Ucraina ca pe o distragere a atenției ce va îndepărta SUA de regiunea Indo-Pacific și o va întoarce în Europa. Acest lucru oferă Chinei un respiro neașteptat, după ofensiva americană în zona India – Pacific și după punerea în dispozitiv a AUKUS.

Xi Jinping profită de invazia lui Putin în Ucraina iar mesajele chineze în linia de comunicare rusească par să arate o coordonare Beijing – Moscova, deși este puțin probabil ca atacul asupra Ucrainei să fi fost pus la cale în tandem. Cel mai probabil, Putin l-a anunțat pe omologul său chinez de intențiile sale înaintea Jocurilor Olimpice, iar China s-a poziționat strategic.

Până acum, China a făcut un joc ambiguu, declarativ a susținut Rusia dar nu a făcut pași clari spre susținerea Moscovei, pare că Beijingul încă analizează situația. Escaladarea conflictului din Ucraina dar și intensificarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei par să oblige China să se poziționeze iar acest lucru nu este de dorit pentru Xi Jinping.

Cel mai probabil, China observă modul de acțiune al Occidentului și își construiește mijloace de apărare. Nu este de neglijat nici faptul că Australia, Japonia, Canada, Korea de Sud, Singapore și Taiwan s-au raliat instant la sancțiunile impuse de SUA Kremlinului. Asta arată o unitate puternică și pe frontul din Indo-Pacific nu doar pe cel european.

Rusia prinsă în propria capcană

Kremlinul și-a asigurat liniștea și sancțiuni blânde în 2014, după invadarea Crimeei, prin parteneriatul economic cu Germania. Germania a fost avocatul Rusiei în UE și NATO iar Ungaria și Bulgaria au urmat politica stabilită la Berlin. Astfel s-a creat o masă suficient de puternică ca Rusia să scape ușor. Practic, Rusia a ținut Germania captivă.

Acum Rusia se îndreaptă spre un parteneriat cu China în care va deveni ea captivă cu totul. Beijingul devine mai mult decât un partener comercial cheie, devine poarta Rusiei către lume. China va cumpăra petrol în monedă proprie din Rusia, iar în timp va fi singurul stat care va dori și va avea și mijloacele să-i livreze tehnologie de ultimă generație.

De ce ezită China?

Relațiile ruso-chineze sunt la un maxim istoric, Rusia pare să fie în impas economic și diplomatic iar China o poate salva, cel puțin parțial și totuși Beijingul ezită. Da, declarativ sunt alături de Moscova, critică lărgirea NATO și imperialismul occidental, se opun rezoluțiilor ONU împotriva Rusiei iar canalele chinezești propaga narativul Moscovei dar Beijingul nu este încă cu arme și bagaje alături de Vladimir Putin.

Deng Xiaoping și mai apoi Xi Jingping au înscris China pe un culoar favorabil pentru a deveni cea mai puternică economie a lumii, scopul final fiind ca Beijingul să dea ora exactă la nivel global.

În momentul de față China este pusă în fața unei alegeri care a avea în mod clar repercusiuni. Dacă alege să sprijine Rusia va beneficia de resurse energetice fără precedent la prețuri modice, va securiza granița de 4250 de Km și va subordona un posibil rival în calea către dominația globală.

Dacă Beijingul va alege să susțină activ Rusia, cel mai probabil vom asista la o nouă împărțire a lumii în două sfere de influență majore: China, Rusia, Iran, Brazilia, Africa de Sud, Korea de Nord și spațiul CSI iar în contrapartidă NATO, UE, Japonia, Korea de Sud, Australia, Singapore, Taiwan. Acest tip de împărțire contravine planurile făcute de China, care s-a dezvoltat cu tehnologia occidentală și este pe cale să devină cea mai mare putere economică a lumii. O astfel de împărțire clară pe sfere de influență va îngropa proiectul ”Drumul mătăsii” iar China ar rămâne automat alături de piețele sărace și fără șanse majore de dezvoltare.

Pe termen lung ar pierde avantajele economice pe care le are acum pentru că ar pierde accesul la piețele europene și americane.

Cel mai probabil, China va continua jocul ambiguu, profitânt la maximum de slăbiciunea Rusiei dar fără să antagonizeze prea mult Occidentul. Marele perdant al acestui joc este însă Rusia care își va crește dependența față de China dar mai ales se va îndepărta de Europa. Într-un timp relativ scurt, relevanța Kremlinului va scădea iar continuatoarea URSS va deveni un stat asiatic în sfera de influență a Beijingului fără legături cu Occidentul.