Reprezentarea romilor în manualele școlare din Uniunea Europeană
Abstract The Roma people have been the subject of many wrongdoings and obstacles since their first appearance in the European space. As the largest minority in Europe, the people of Roma origin have managed to influence, more or less, the culture of many countries in the European Union. The analysis will consider multiple educational areas such as history, geography or civic culture where Roma are represented in a different way, depending on their history in that territory. Particular attention will be paid to Germany because it offers a number of extremely well-applied methods and practices while having few people of Roma origin.

Keywords Roma people; European Union; textbooks; good practices; inclusive education

Introducere

Cercetarea curriculei școlare a arătat faptul că, din cele 22 de state incluse în analiză, opt dintre acestea menționează romii în programele de istorie, geografie sau științe sociale. Acolo unde s-au găsit potriviri, majoritatea țărilor vorbesc despre romi din punct de vedere al istoriei și doar unele state – Germania și Ungaria – menționează romii în programa lor civică. Spania se referă la romi într-un curriculum pentru geografie și istorie (o disciplină combinată), pentru un subiect opțional cu privire la patrimoniul cultural și artistic al Andaluziei și în secțiuni trans-curriculare axate pe dezvoltarea competențelor interculturale.

Printre țările care nu menționează deloc sau aproape deloc romii în programa școlară se numără Bulgaria, unde romii reprezintă aproximativ 9,9% din populație. Republica Slovacă are o comunitate romă de aproximativ 9% din populație, Serbia, cu o populație romă de aproximativ 8,2% și Albania, care are o minoritate romă de aproximativ 3,6% din populație[1]. Dintre țările din sud-estul Europei, doar Croația, Bosnia și Herțegovina, și Kosovo se referă la romi în programele lor de istorie. Germania și Franța sunt singurele țări vest-europene care includ romii în programa lor școlară, în timp ce Spania este singura țară din Europa de Sud care menționează romii – de mai multe ori, de fapt, – în programa sa școlară[2].

Obiectivul acestui articol este de a prezenta o analiză comparativă a programelor europene și a manualelor școlare pentru a vedea cum sunt romii reprezentați în diferite țări și în diferite subiecte. Temele și materiile principale care sunt discutate și care fac referire la romi sunt la nivelul orelor de istorie, cultură civică și geografie. O atenție deosebită o să fie oferită pe modelul din Germania, o țară care, chiar dacă are una dintre cele mai mici populații de romi pe teritoriul acesteia comparativ cu alte state membre UE, aici romii sunt reprezentați într-un mod cât mai larg și cât mai adaptat.

De asemenea, un alt factor esențial în vederea alegerii modelului german a fost directiva europeană ca statele membre să se reconcilieze cu trecutul lor istoric cu privire la nedreptățiile pe care le-au suferit romii pe teritoriul acestora, o directivă pe care o regăsim și în Strategia Națională a României de Incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome 2021-2027. Germania este statul care a desfășurat cele mai multe acțiuni de a se reconcilia cu trecutul lor istoric, recunoscând genocidul romilor în egală măsură cu cel al evreilor din timpul perioadei naziste. Astfel, în urma analizei multiplelor reprezentări ale romilor în temele prezentate, istorie, educație civică și geografie, o să fie extrase exemple de bune practici care pot fi mai apoi adaptate pentru alte state europene.

Curricula educațională din Germania a oferit cele mai multe rezultate. Un total de 11 din cele 16 state federale menționează sinti și romii în programa lor de învățământ pentru istorie și/sau educație în domeniul științelor sociale. Acest lucru este cu adevărat remarcabil, deoarece comunitatea romă și sinti din Germania este mult mai mică comparativ cu un număr considerabil de alte țări europene (0,13 la sută din populația germană). Acest lucru se poate explica prin persecutarea sintilor și a romilor în timpul perioadei naziste. Ca un exemplu comparativ, comunitatea romă din Austria reprezintă 0,42% din populație, dar programa școlară a țării nu menționează deloc romii.

De asemenea, conform unui tabel prezentat de către Consiliul Europei în parteneriat cu Roma Education Fund, marea majoritate a țărilor ale căror programe școlare menționează romii fac acest lucru când se discută despre „Al Doilea Război Mondial/Socialismul Național”. Exemple pozitive în acest sens le regăsim în Germania, Bosnia și Herțegovina, Croația și Ungaria. Legat de această temă, celălalt context în care romii sunt adesea menționați este Holocaustul și genocidul (de exemplu, în Germania, Franța și Polonia). Această constatare corespunde unui studiu UNESCO privind reprezentarea Holocaustului în programe și manuale, care a arătat că romii au fost numiți în multe țări ca victime ale Holocaustului.

 

Analiza comparativă și prezentarea principalelor disicipline

Un curriculum din Germania menționează persoanele de etnie roma în contextul asigurării drepturilor minorităților în raport cu dreptul constituțional. Singura țară în care o discuție despre romi face parte din orientările trans-curriculare pentru promovarea competențelor interculturale, a toleranței și a respectului pentru diversitate este Spania.

Dacă romii sunt sau nu în programa școlară, acest lucru nu pare să influențeze referințele din manuale. De asemenea, există diferențe notabile între țări, atât în ceea ce privește diversitatea, cât și modul în care sunt menționați romii. Măsura variază de la simpla folosire a cuvântului „romi” cu referire la unul dintre numeroasele grupuri etnice în enumerarea minorităților, a statisticilor sau a victimelor Holocaustului, până la secțiuni independente în cadrul unor lecții separate și, în cazuri excepționale, lecții complete sau „unități de studiu” dedicate romilor (de exemplu, Austria, Ungaria).

Dintre țările care vorbesc despre romi în programa școlară, Germania și Ungaria oferă cea mai variată și mai largă acoperire a romilor. Un exemplu pozitiv îl regăsim în Germania unde 11 din cele 16 state federale menționează romii în programele lor de învățământ pentru istorie și/sau științe sociale (politice/civice) într-o mare diversitate de domenii tematice, în timp ce Ungaria este singura țară care prevede în mod explicit în programa școlară că „romii” urmează să fie definiți în dicționarul termenilor. În acest sens sunt formate rubrici separate la finalul lecției sau al capitolului unde sunt prezentați anumiți termeni sau concepte cheie pentru tema analizată.

De asemena, manualele școlare din România vorbesc despre romii în mai multe contexte decât cele prevăzute în programa școlară din 2009, unde romii erau menționați doar în programa de istorie a clasei a VIII-a, în legătură cu Holocaustul. Cu toate acestea, manualele de educație civică și geografie ale României se referă la romi în prezentările compoziției etnice a diferitelor țări europene.

Despre abolirea sclaviei romilor în secolul al XIX-lea putem regăsi anumite informații în unele manuale de istorie românești în discuțiile despre drepturile minorităților. După ce a fost menționată pentru prima dată în manuale, în ciuda faptului că nu există o rețetă curriculară explicită, în urma reformei curriculare, tema a fost inclusă în 2017 în programa oficială pentru istoria clasei a VIII-a, sub titlul „Romii – de la sclavie la emancipare”.

În capitolele despre demografie din manualele din țările sud-est europene, romii apar semnificativ mai des unde sunt prezentați predominant în termeni numerici, ca fiind doar un procent din populație. O altă temă preponderentă în reprezentarea romilor este aceea de victime ale genocidului, în special în timpul regimului nazist. Alte două domenii care au fost menționate mai rar conform unei analize oferite de către Consiliul Europei[3] au fost cultura romă și poziția romilor în societatea contemporană. În general, romii sunt prezentați în primul rând ca indivizi colectivi, mai degrabă decât ca persoane individuale, iar numele sau contribuțiile lor la societate și cultură sunt rareori transmise.

În anumite țări (în special în Franța), accentul este pus pe detalii procedurale legate de genocidul romilor: când au fost uciși, câți, unde, cum și de către cine. Exterminarea persoanelor de etnie roma în timpul regimului nazist este prezentată sub forma contextului istoric în doar câteva cazuri. Un exemplu în acest sens este un manual german care face referire la perioada Evul Mediu, când romii au fost lipsiți de drepturi și plasați în afara legii și care menționează, de asemenea, că acest lucru a dus la procesul de migrația forțată/stilul de viață nomad, precum și la plasarea romilor sub „supraveghere sistematică de către poliție” încă din jurul anului 1900.

Excepții pozitive regăsim în manualele din Germania și Ungaria care prezintă poveștile unor persoane de etnie romă de succes și active – nu doar pasive/victimizate. În trei manuale de istorie din Germania (Brandenburg și Renania de Nord Westfalia), elevii pot citi despre campionul național de box din 1933, Sinto Johann Trollmann. Unul dintre aceste manuale dedică un spațiu semnificativ poveștii, iar studenților li se relatează nu numai despre politicile discriminatorii ale Asociației Germane de Box care l-a deposedat de titlul câștigat pe drept din cauza presupusului său stil de luptă „non-german”, ci și – cu adevărat unic printre cărți acest exemplu – despre actul creativ de sfidare al lui Trollmann: a protestat împotriva discriminării și a urii refuzând să se apere și vopsindu-și părul blond în ultima sa luptă[4].

Problema justiției sociale în legătură cu exterminarea romilor ca grup este una preluată în mod specific în manualele germane. Mai multe cărți de istorie și educație civică se referă la despăgubirile actuale pentru victimele Holocaustului, inclusiv sinti și romii. Sunt menționate sit-uri memoriale, cum ar fi memorialul Bergen-Belsen din Saxonia Inferioară, precum și compensații financiare.

Vocile activiștilor de etnie roma sunt, de asemenea, uneori incluse, contribuind astfel la promovarea stimei de sine și a emancipării romilor, de exemplu: Erich Schneeberger, președintele regional al sintiului german și al romilor din Bavaria, care raportează cu privire la discriminarea suferită în timpul căutării unui apartament[5]; Manfred Böhmer, Președintele Asociației Saxoniei Inferioare a Sinti și Romilor din Saxonia Inferioară[6] sau Petra Rosenberg, șefa Asociației Germane Sinti și Roma Berlin-Brandenburg, vorbind împreună cu sora ei (cunoscuta cântăreață Marianne Rosenberg) despre discriminarea cu care se confruntă Sinti și romii în Germania [7].

În cazuri destul de rare, vocile romilor se găsesc în manuale sub formă unor relatări din postura de martor. Aceste relatări provin de la persoanele de etnie roma care au supraviețuit Holocaustului și apar în special în manualele germane și franceze[8] unde romii și sinti își povestesc deportarea și viața în lagărele de exterminare. Accentul se pune pe trecut, dar unele cărți germane includ imagini din ziua de astăzi și/sau portrete detaliate ale supraviețuitorilor sinti de sex feminin, cum ar fi Asta Fadler[9],

 

Extragerea exemplelor de bune practici și metode de adaptare a celor ineficiente

Regăsim în manualele de istorie din România o relatare cu privire la un bărbat de etnie romă care explică despre alegerea făcută după ce s-a întors din Transnistria, unde a fost deportat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta s-a angajat într-o funcție politică, ca membru al partidului comunist, sperând să aducă o schimbare în comunitățile de romi marginalizate[10]. Povestea extrasă este importantă deoarece aduce în discuție viața romilor după deportarea din Transnistria, fiind ales un exemplu pozitiv în acest sens.

Un număr foarte mic de manuale menționează și/sau definesc „Porajmos/Porrajmos”– un cuvânt folosit de romi pentru „Holocaust” (exemple pozitive în acest sens sunt manualele din Germania, Ungaria și Italia[11], schimbând astfel perspectiva și dând glas modului în care comunitățile rome își amintesc genocidul.

În mod special în țările în care romii sunt recunoscuți istoric ca minoritate (România, Albania, Bulgaria, Ungaria) sunt menționați în secțiunile care se ocupă de minorități naționale sau etnice, demografie sau de compoziția etnică a țării. Romii sunt ocazional menționați în contextul migrației și așezării în diferite țări europene, pornind cu perioada medievală, ceea ce oferă o dimensiune istorică situației actuale (de exemplu, Finlanda, Germania, Ungaria, România și Polonia).

Un număr de manuale conțin reprezentări pline de stereotipuri ale culturii rome. Acesta este cazul unui manual de istorie și societate polonez, pentru clasele 4-6: „Una dintre minoritățile etnice care trăiesc în Polonia este cea a romilor. Odată numiți țigani, ei nu au propriul lor stat. Le place să cânte și să danseze. V-ați întâlnit vreodată cu romii? Ați putea descrie limba, ținuta și obiceiurile lor?”[12].

Într-un manual din Bulgaria, o fotografie intitulată „Obiceiul romilor” portretizează două femei pe stradă, una dintre ele ținând o cârpă arsă. Romii sunt prezentați aici ca un popor misterios, cu obiceiuri ciudate[13].

Mai multe manuale școlare din Albania doresc să combată discriminarea, dar susțin încadrarea stereotipă a romilor în calitate de muzicieni care au rezultate slabe în școală. Următorul pasaj este extras dint-un capitol intitulat-„Discriminarea”: „Berti este un elev în clasa noastră. Se pricepe la muzică. Cântă foarte bine la vioară. Bunicul său l-a învățat. El nu este bun la alte subiecte. Familia lui Berti este din comunitatea egipteană. Profesorul l-a rugat pe Erblin să stea lângă Berti și să-l ajute după școală. Erblin era gata să ajute. A doua zi, mama sa a venit la școală și i-a cerut profesorului să nu-l lase pe Erblin să-l ajute pe Berti cu temele”[14].

În alte exemple, imaginile de tip stereotipale sunt folosite pentru a asocia romii cu stilul de viață de modă veche. Acest lucru este prezentat în mod vizibil în mai multe manuale din România în care apar fotografii cu femei de etnie romă în costum tradițional sau cu locuințe și rulote sărăcăcioase, acestea fiind folosite ca ilustrații ale „modului de viață al romilor”. Astfel de prezentări stereotipale sunt uneori însoțite de referiri explicite la înapoiere: „Romii și-au păstrat modul tradițional de viață, care este similar cu modul de viață al secolului al XIX-lea[15].

Exista și cazuri unde avem enumerate și relatate contribuțiile romilor la cultura și societatea națională sau europeană, însă acestea sunt foarte rar menționate. Un exemplu în acest sens îl regăsim într-un manual școlar din Croația. Sub titlul „Bogăția și diversitatea populației croate”, manualul de geografie menționează că unii romi s-au integrat în societate, subliniind în același timp prejudecățile cu care se confruntă: „În Croația există romi care se confruntă cu multe prejudecăți, la fel ca în alte părți ale Europei. În acest sens, societatea croată trebuie democratizată. Unele familii de romi s-au integrat în societatea croată, iar membrii lor au devenit cetățeni proeminenți (medici, lucrători culturali, politicieni). Cei care nu s-au integrat perpetuează prejudecățile”[16].

Unele familii de romi s-au integrat în societatea croată, iar membrii lor au devenit cetățeni proeminenți (medici, lucrători culturali, politicieni). Cei care nu s-au integrat perpetuează prejudecățile. Planul internațional de acțiune pentru incluziunea romilor pentru perioada 2005-2015 a fost lansat ca parte a politicii UE privind incluziunea romilor în societatea civilă. Autoritățile locale încearcă să ajute minoritatea romă cu educație, prin îmbunătățirea locuințelor și cu asistență financiar.

Un alt exemplu îl putem regăsii într-un manual maghiar unde elevii află despre romi celebri precum boxerul László Papp, pozat după ce a demisionat din cariera sa activă de sportiv, fiind onorat cu flori în public. Elevii află că Papp Lacu a adus faimă mondială și renume internațional Ungariei și este relatată o anecdotă despre el și mama sa, evocând o relație iubitoare mamă-copil[17].

În acelasi manual regăsim persoane de etnie roma care apar atât în contextul discriminării și marginalizării din trecut, cât și din prezent, inclusiv al evaluărilor critice ale acoperirii mass-media a romilor.

Un alt exemplu pozitiv este prezentat în land-ul Baden-Württemberg din Germania care se remarcă prin relația dintre implicarea statului, minoritatea romă și combaterea discriminării. Manualele sale civice prezintă romii sub tema protecției „minorităților” și oferă detalii vaste despre Sinti și romii din Germania, inclusiv cazuri de discriminare din viața de zi cu zi, rezultatele sondajelor de opinie care documentează prejudecăți persistente împotriva romilor în rândul populației generale, precum și o acoperire extinsă a unui tratat semnat între Asociația Sinti germani și romi și statul federal Baden-Württemberg în 2013, care recunoaște oficial romii ca o minoritate susținută financiar de stat și recunoaște că romii fac „parte din Baden-Württemberg”. Acest stat federal este casa noastră comună”

De asemenea, anumite manuale din Germania și Ungaria reflectă într-un mod critic asupra termenilor (în unele cazuri peiorativi) de „Zigeuner”, „Tsigane” sau „Cigány” și discută despre originea și utilizarea termenului „romi”. Există un singur exemplu de manual care se referă la romi și definește termenul „antiziganism”[18]. Acest aspect este unul foarte important, deoarece utilizarea limbii joacă un rol fundamental în practicile de discriminare și, prin urmare, anumiți termeni, originile și conotațiile lor lingvistice sunt un domeniu relevant de cunoaștere.

 

Concluzii

Pentru ca măsurile să fie cât mai eficiente, acestea trebuie să fie cât mai adaptate și să reflecte cu adevărat informațiile prezentate, înt-un mod cât mai onest și fără prejudecăți Astfel, o primă măsură pe care o consider absolut necesară este punerea accentului pe istoria romilor din România, aceasta fiind una marcată de excluziune și discriminare rasială, fiind întinsă pe parcursul a cinci secole de robie, urmând mai apoi genocidul din timpul Holocaustului și culminând cu o politică de asimilare forțată din timpul regimului comunist. Informațiile de acest tip pot ajuta la procesul de incluziune al romilor, în special în tările unde aceștia au avut un impact mai puternic din punct de vedere al istoric. Aceste fapte, aceste tragedii istorice și umane au generat traume transgeneraționale, care produc și astăzi efecte negative pentru toți romii din România, prin perpetuarea prejudecăților și a stereotipurilor despre etnia roma, și conturează România ca fiind una dintre țările care au o nevoie imediată de reconciliere cu trecutul istoric (din acest punct de vedere).

În acest sens, manualele școlare trebuie să includă o predare contextualizată și echilibrată a istoriei romilor, reflectând atât prezența lor națională, cât și contextul istoric, precum și istoria lor comună ca popor prezent în Europa timp de secole. De asemenea, un alt factor important în acest sens ar fi includerea informațiilor cu privire la contribuția romilor la economiile naționale, în special prelucrarea metalelor, comerțul, și alte obiecte de artizanat, precum și creșterea animalelor. În plus, acestea trebuie să se refere la diverse aspecte ale istoriei și culturii romilor și/sau ale călătorilor, cum ar fi literatura, povestirile, religia, tradițiile și muzica precum și progresul social asimetric și accesul inegal la drepturile sociale pe care le-au experimentat.

Un alt aspect pe care l-am considerat absolut necesar de implementat în momentul în care se vorbește despre acest subiect este prezentarea anumitor exemple pozitive pentru a putea oferi o imagine de ansamblu cât mai adaptată. Un astfel de exemplu poate fi găsit în manualele din Germania unde este prezentat campionul național de box de origine sinti, Johann Trollmann. Boxerul este descris nu numai în legură cu momentul când a fost deposedat de titlul său de campion, dar și momentul când acesta, ca și o formă de protest, s-a vopsit blond și a refuzat să se apere în timpul unui meci.

Toate aceste măsuri trebuie corelate cu programe de formare relevante care să implice cadre universitare și experți cu privire la istoria și cultura romilor. Aceste programe trebuie adresate direct pentru educatori, profesori, directori de școli, personalului Ministerelui Educației și, dacă este necesar, altor cadre didactice, pentru a le oferi acestora cunoștințe despre istoria romilor.

 

 

Bibliografie

1. Council of Europe, “Estimates and Official Numbers of Roma in Europe”, 2 July 2012,

2. Council of Europe, Roma Education Fund, Georg Eckert Institute for International Textbook Research, The Representation of Roma in European Curricula and Textbooks, 2016.

3. Derichs, Johannes, Denk mal – Geschichte: Band 3. Issue North RhineWestphalia, ( Brunswick: Schroedel, 2012).

4. Dickmann, Hans, Trio – Gesellschaftslehre 9/10. Issue North Rhine-Westphalia, (Brunswick: Schroedel, 2014).

5. Eckhardt, HansWilhelm, Zeit für Geschichte 9/10: Geschichtliches Unterrichtswerk für Gymnasien. Issue Lower Saxony, (Brunswick: Schroedel, 2010).

6. Felicia Adăscăliței, Liviu Lazăr, Istorie: Manual pentru ciclul superior al liceului clasa a XII-a, (Deva: Editura Corvin, 2007).

7. Grekova, Maya, Deyanova, Lilyana, Dichev, Ivaylo, Kabakchieva, Pety, Koev, Kolyo, Shikova, Ingrid, Свят и личност [World and Personality], (Sofia: Prosveta, 2008).

8. Haxhiymeri, Edlira; Ndrio, Marina, Qytetaria 6, (Tirana: Pegi, 2015).

9. Hecht, Dörthe; Metzger, Kai; Reiter-Maye, Petra; Kirsamer, Sandra; Tuda, Martina, Politik: Band 1. Differentiating issue BadenWürttemberg, (C.C. Buchner, 2017).

10. Horváth, Péter; Ispánovity, Márta, Történelem 8. Olvasmányos Történelem, (Budapest: Eszterházy Károly Egyetem, 2016).

11. Kalwat, Wojciech; Lis, Małgorzata, Klucz do historii: podre¸ cznik do historii i społeczen´stwa; dla szkoły podstawowe, (Warsaw: Wydawnictwa Szkolne i Pedagogiczne, 2016).

12. Lendzian, HansJürgen, Geschichte und Gegenwart: Band 3, ( Paderborn: Schöningh, 2013).

13. Lukic´, Aleksandar; Opacˇic´, Vid Jakša; Paradi, Ivan; Peric´, Petar, GEOGRAFIJA 8: udžbenik geografije za osmi razred osnovne škole, (Zagreb, 2017).

14. Martinec Obradovic´, Ajini, Jukopila, Danijel, Kralj, Vesna, Branka, Geografija Hrvatske: udžbenik geografije u cˇetvrtom razredu gimnazije, (Školska Knjiga, Zagreb, 2016).

15. Müller, Franziska; Wolf, Heinz-Ulrich, Demokratie heute: Gemeinschaftskunde: Band 1. Issue BadenWürttemberg, (Brunswick: Schroedel, 2016).

16. Plaza, Nathalie, Vautier, Stéphane, Histoire, Géographie 3e, (Paris: Hachette, 2016).

17. Sauer, Michael, Geschichte und Geschehen 5/6. Issue Lower Saxony, (Issue Lower Saxony, Bremen, Hamburg, MecklenburgVorpommern, Schleswig-Holstein, Leipzig: Klett, 2017).

18. Scurtu, Ioan; Dondorici, Florentina; Ionescu, Vasile, Istorie: Manual pentru clasa a XII-a, (Gimnasium, 2007),

 

NOTE

[1] Council of Europe, “Estimates and Official Numbers of Roma in Europe”, 2 iulie 2012, http://www.coe.int/en/web/portal/roma.

[2] Pentru mai multe detalii, vezi https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/combatting-discrimination/tackling-discrimination_en.

[3] Council of Europe, Roma Education Fund, Georg Eckert Institute for International Textbook Research, The Representation of Roma in European Curricula and Textbooks, 2016.

[4] Lendzian, HansJürgen, Geschichte und Gegenwart: Band 3, ( Paderborn: Schöningh, 2013), 153.

[5] Hecht, Dörthe; Metzger, Kai; Reiter-Maye, Petra; Kirsamer, Sandra; Tuda, Martina, Politik: Band 1. Differentiating issue BadenWürttemberg, (C.C. Buchner, 2017), 248.

[6] Eckhardt, HansWilhelm, Zeit für Geschichte 9/10: Geschichtliches Unterrichtswerk für Gymnasien. Issue Lower Saxony, (Brunswick: Schroedel, 2010), 169.

[7] Müller, Franziska; Wolf, Heinz-Ulrich, Demokratie heute: Gemeinschaftskunde: Band 1. Issue BadenWürttemberg, (Brunswick: Schroedel, 2016), 217.

[8] Plaza, Nathalie, Vautier, Stéphane, Histoire, Géographie 3e, (Paris: Hachette, 2016), 69.

[9] Derichs, Johannes, Denk mal – Geschichte: Band 3. Issue North RhineWestphalia, ( Brunswick: Schroedel, 2012), 123.

[10] Felicia Adăscăliței, Liviu Lazăr, Istorie: Manual pentru ciclul superior al liceului clasa a XII-a, (Deva: Editura Corvin, 2007), 67.

[11] Sauer, Michael, Geschichte und Geschehen 5/6. Issue Lower Saxony, (Issue Lower Saxony, Bremen, Hamburg, MecklenburgVorpommern, Schleswig-Holstein, Leipzig: Klett, 2017), 118.

[12] Kalwat, Wojciech; Lis, Małgorzata, Klucz do historii: podre¸ cznik do historii i społeczen´stwa; dla szkoły podstawowe, (Warsaw: Wydawnictwa Szkolne i Pedagogiczne, 2016), 67.

[13] Grekova, Maya; Deyanova, Lilyana; Dichev, Ivaylo; Kabakchieva, Petya; Koev, Kolyo; Shikova, Ingrid (2008): Свят и личност [World and Personality], Sofia: Prosveta. [12th grade].

[14] Haxhiymeri, Edlira; Ndrio, Marina, Qytetaria 6, (Tirana: Pegi, 2015), 57.

[15] Scurtu, Ioan; Dondorici, Florentina; Ionescu, Vasile, Istorie: Manual pentru clasa a XII-a, (Gimnasium, 2007), 51.

[16] Lukic´, Aleksandar; Opacˇic´, Vid Jakša; Paradi, Ivan; Peric´, Petar, GEOGRAFIJA 8: udžbenik geografije za osmi razred osnovne škole, (Zagreb, 2017), 102.

[17] Horváth, Péter; Ispánovity, Márta, Történelem 8. Olvasmányos Történelem, (Budapest: Eszterházy Károly Egyetem, 2016), 174.

[18] Dickmann, Hans, Trio – Gesellschaftslehre 9/10. Issue North Rhine-Westphalia, (Brunswick: Schroedel, 2014), 149.

Mai multe
articole